Alexandru Stamate jr. este nascut in 20 februarie 1982, la Baia Mare. A inceput sa joace handbal la 12 ani, primul lui antrenor fiind Nicolae Voinea, iar primul club la care a fost legitimat a fost CSS 2 Baia Mare. Joaca inter stinga. Are 2,08 inaltime si 115 kg. Evolueaza in prezent la echipa Angers, in campionatul francez, echipa cu care a revenit la finele acestui sezon in Liga a doua. Nu este nici pe departe coincidenta de nume, prima achizitie a Clubului Minaur pentru sezonul 2009/2010 chiar este fiul eroului de la Zaporoje, cel care, in patru secunde, a adus prima Cupa IHF la Baia Mare. Alexandru a semnat un contract pentru un an de zile cu gruparea de pe Valea Rosie si a avut amabilitatea sa raspunda citorva intrebari formulate de minaur.ro.
La 18 ani, a plecat in Franta
- Creioneaza-ne putin traseul tau handbalistic.
- Pina in 2000 am evoluat la CSS 2 Baia Mare, cu dubla legitimare pentru divizionara A, Phoenix Baia Mare. In 12 iulie, la 18 ani, am plecat in Franta. Din 2000 pina in 2003 am jucat la echipa Real Villepinte Vert Galant (RVVG) din Paris, echipa de liga a doua. Din 2003 si pina in 2007, am evoluat la o echipa din Tours, Saint Cyr sur Loire se numea. Initial am jucat in liga a treia, in sezonul 2005/2006 am promovat in liga secunda. In anul 2005/2006 am fost locul intii in capionatul national si am luat medaliat cu aur pentru cistigarea campionatului si promovarea in liga a doua. (Ca sa nu fie nedumeriri: in Franta, campionatul de handbal e format din ligi, din trei niveluri de campionat national (1, 2 si 3), dupa care urmeaza campionatul prenational, regional, departamental. Cele mai importante sint ligile, apoi nivelurile de campionat national. In total sint aproximativ 10 niveluri.) Din anul 2007 am ales echipa Angers (din orasul Angers), echipa de liga a doua, cu care am retrogradat in primul sezon in liga a treia, iar acum am reusit sa promovam inapoi in a doua liga a Frantei.
- Povesteste-ne ceva despre echipa la care ai evoluat in ultima perioada.
- De doua sezoane joc la echipa Angers, echipa care a evoluat sapte ani (din ultimii 10) in prima liga. Din pacate, dupa o mare restructurare bugetara, de conducere si de jucatori deopotriva, au existat niste probleme si, in 2006, a retrogradat in liga a doua, iar anul trecut in liga a treia. Acum lucrurile stau mai bine, clubul si conducerea lui isi traiesc a doua tinerete si, dupa un sezon in a treia liga, iata, revenim in esalonul secund.
De trei ori campionul Romaniei, o data campion in Franta
- Cu ce performante de handbalist te lauzi?
- In tara, am fost de trei ori campion national la juniori. Aici, in Franta, am fost locul I in campionatul national in 2006, dupa cum am explicat mai sus. La ultimele doua cluburi la care am activat, am fost golgeter.
- Ai impresionat selectionerii Romaniei cu aceasta carte de vizita?
- Am fost convocat la nationalele Romaniei de juniori si de tineret, cu care am prins doua campionate europene: am obtinut locul 4 in Luxembourg (2001) si am luat locul 6 in Polonia (2002).
- De ce ai ales acum sa revii acasa, in Romania, si sa joci pentru Minaur?
- Pentru ca prietena mea este plecata in sudul Frantei, la Montpellier, pentru masterat. Anul urmator este ultimul ei an si, cum eu nu pot fi linga ea (si nici ea linga mine), am un an "liber". Dupa noua ani de zile de Franta, imi este dor de tara, iar oferta presedintelui Radu Mare de a ma intoarce acasa mi-a stirnit interesul.
“Numele lui tata este un simbol, al meu nu. Inca”
- Ce inseamna sa joci pentru o echipa la care numele tau este un simbol?
- Numele lui tata este un simbol, al meu nu. Inca.
- A fost, de-a lungul timpului, un imbold sau o povara numele tatalui tau, date fiind asteptarile tuturor…
- A fost un pic greu la inceput, cind te mai lua unul altul la misto, dar eu am considerat tot timpul ca este un avantaj, ca reprezinta o onoare, pentru ca ma obliga sa dau tot timpul ce e mai bun din mine, pentru a raspunde asteptarilor celor din jur.
- Ce a insemnat Minaur pentru tine?
- Minaur pentru mine a fost echipa care mi-a dat dorinta de a practica acest sport. In anii '80, cind Minaur avea in vitrina trofee internationale si alinia o generatie de handbalisti dubla cistigatoare de cupa europeana (IHF), am avut norocul, eu si fratele meu Cristian, de a fi copiii "eroului" de la Zaporoje. Va dati seama ca - in acea perioada - pentru noi totul era legat de handbal!
- Despre cele patru secunde ale unei mari victorii ce stii?
- A fost ceva deosebit, o victorie importanta pentru Minaur, o mare bucurie pentru un oras intreg, poate chiar pentru intreaga tara. Un lucru care se intampla o data in viata unui om si sint foarte fericit ca am putut imparti acest moment cu tatal meu. Si astazi cind vad golul (sau chiar citesc cartea), va dati seama ca amintirile si detaliile nu lipsesc...
- Revenind la anul 2009: ce transmiti suporterilor Minaurului la inceput de contract?
- Tot binele din lume, sa vina in numar cit mai mare la sala si sa fie alaturi de echipa. Sper ca, alaturi de ei, clubul Minaur sa regaseasca drumul performantei
|