|
ÎNFIINŢAREA HANDBAL CLUBULUI MINAUR BAIA MARE
„Miercuri,
14 mai, a avut loc inaugurarea Handbal Clubului Minaur Baia Mare,
primul club de handbal din ţară. Cu această ocazie a fost dat în
folosinţă noul sediu al Minaurului Baia Mare, str Valea Roşie nr 26.”
(Lector, Basorelief, „Pentru Socialism”, 15 mai 1974 )
CÎŞTIGAREA PRIMEI EDIŢII A CUPEI ROMÂNIEI
„Elogiind
ascensiunea, valoarea şi progresele handbalului băimărean (…), nu putem
să nu remarcăm că handbalul bucureştean cedează tot mai mult teren
provinciei.” (Vasile Căbulea, „Scînteia tineretului”, 10 aprilie 1978)
„A
fost o seară minunată de handbal! O dispută sportivă de rangul acelora
care încîntă, emoţionează şi pune în valoare subtilităţile
performerilor noştri. (…) Minaur în galben, o încleştare ieşită din
comun, în care, ca nişte voinici din basm, băimărenii au reuşit să
învingă zmeii handbalului nostru. (…) Cine sunt aceşti băieţi, cu
tricourile de culoarea aurului, care îndrăznesc 80 de minute să
deruteze o adevărată echipă naţională, aflată în faţa lor? Sunt valori
nebănuite, însufleţite de o mare dorinţă de afirmare, venite dintr-un
oraş care, la 600 km de Bucureşti, începe să devină un miracol sportiv
românesc.”
(Aurel Neagu, „Sportul”, 10 aprilie 1978)
„Televiziunea
ne-a dat prilejul să salutăm cu adînc respect încă o capitală a
sportului românesc: Baia Mare.” (Fănuş Neagu, „România literară”, 13
aprilie 1978)
„A
fost o seară sublimă, în care handbalul băimărean a triumfat în faţa
unui adversar de o valoare arhicunoscută. Minaur şi-a cîştigat
„bulgărele” de aur acolo unde puţini sperau să aducă un gram.” (Ion P
Antoniu, „Maramureş”, august 1978)
CÎŞTIGAREA CUPEI IHF ÎN 1985
- 21 aprilie1985 -
„S-a
dat, stimaţi ascultători, verdictul: 18 la14! Minaur a cîştigat!
Vicepreşedintele Fedraţiei Internaţionale de handbal, Vladimir Krivţov,
se îndreaptă spre frumoasa cupă aurită pentru a o înmîna celor mai
merituoşi sportivi ai acestei competiţii europene, handbaliştii de la
Baia Mare! După Steaua, cîştigătoare de două ori a Cupei campionilor
europeni, în 1968 şi 1977, după Dinamo Bucureşti – prima echipă
românească biruitoare în această întrecere în 1965 -, Minaur Baia Mare
este a treia formaţie masculină de handbal din ţara noastră care obţine
un mare succes internaţional. Bravo! Bravo lui maricel Voinea şi
colegilor săi! Bravo lui Lascăr Pană! Bravo handbalului românesc! (…)
În sfîrşit, Vladimir Krivţov, în aplauzele publicului sportiv, îi oferă
lui Maricel Voinea cupa, cupa frumoasei victorii, răsplata binemeritată
a măiestriei handbaliştilor pregătiţi de antrenorul emerit lascăr Pană.
Strălucitoarea cupă trece din mînă în mînă, fiecare jucător ridicînd-o
ca simbol al triumfului… Mircea Petran o sărută…Doru Porumb o strînge
cu dragoste la piept… Lascăr Pană este îmbrăţişat de suporterii
băimăreni… (…) Felicitîndu-i pe toţi sportivii băimăreni, pe antrenorii
Lascăr Pană şi Petre Avramescu, aşa cum o face acum – frumos gest
sportiv! – şi echipa SII Zaporoje, strîngînd mîna fiecărui component al
formaţiei învingătoare, felicitînd clubul HC Minaur şi handbalul
românesc pentru acest minunat succes, dau legătura cu studiourile
noastre din ţară cu bucuria de a vă fi trasnmis o veste atît de
frumoasă din sport! Aici Zaporoje, legătura la Bucureşti!” (fragment
din transmisia radiofonică de la Zaporoje a lui Hristache Naum din 21
aprilie1985, fragment preluat din cartea „Patru secunde ale unei mari
victorii”, autori: Hristache Naum şi Ion P Pop, 1985)
„…Minaur
nu mai este de mult doar o echipă a Maramureşului, ea devenind – onoare
de rîvnit – a tuturor, a noastră.” (Hristache Naum, „Pe Săsar în sus”
din cartea „Patru secunde ale unei mari victorii”, autori Hristache
Naum şi Ion P Pop, Baia Mare, 1985)
CÎŞTIGAREA CUPEI IHF ÎN 1988
„Şi
astfel Minaur este singura echipă care ţine sus steagul handbalului
românesc, în arena mondială, cucerind un trofeu de mare prestigiu
internaţional.” (V Căbulea, „Scînteia tineretului”, 23 mai 1988)
„A
fost nevoie de o răbdare şi de o tenacitate, de o forţă fizică şi
psihică impresionante pentru ca Minaur să cîştige în faţa unei echipe
care, timp de 54 de minute, nu i-a îngăduit nici să respire (…)” (Ion
Gavrilescu, „Sportul”, 25 mai 1988)
„
La Baia Mare a fost mai mult decît un joc de handbal: a fost o pagină
de viaţă, trăită cu ardoare şi patetism, înainte şi dincolo de „era de
sport” a amiezii de duminică. A fost, cu alte cuvinte, una din acele
emoţionante situaţii în care un eveniment sportiv devine fapt social,
în care sportul este doar pretextul desfăşurării unei imense energii
sufleteşti, distilată în retortele delicate ale pasiunii, sincerităţii
şi dorinţei de victorie.” (Octavian Ştireanu, „Flacăra”, 27 mai 1988)
„Incandescenta
sală din Baia Mare, cu cei peste 4.000 de spectatori, este o părticică
din imensa galerie a milioanelor de români care au salutat triumful
european al băimărenilor, Minaur Baia Mare putîndu-se numi, de fapt,
Minaur România! (…) Faptul că, în intervalul a 3 ani, a cucerit două
cupe europene, performanţă nemaiatinsă de vreo echipă din ţară, ne
conferă dreptul s-o numim, cu mîndrie, echipa nr 1 a României!”
(actorul Emil Hossu, fragment din cartea „Minaur - diamant de
Maramureş” scrisă de Ion P Pop, Baia Mare, 1997)
„(…)
Ceea ce fac băieţii săi (NA: ai lui Lascăr Pană) este o minunăţie. Nu
doar fiindcă joacă elegant, ci prin felul cum ştiu să dozeze, dacă
expresia e portivită, emoţiile publicului. (…) Să văd handbalul
băimărean este o sărbătoare pentru mine. Iertată să-mi fie comparaţia:
cum au fost coridele pentru Hemingway.” (regizorul Mihai
Constantinescu, fragment din cartea „Minaur - diamant de Maramureş”
scrisă de Ion P Pop, Baia Mare, 1997)
CÎŞTIGAREA TITLURILOR DE CAMPIONI NAŢIONALI
„Eu
am luat echipa de pe locul I şi a trebuit s-o păstrez acolo. Să nu-l
uităm pe Paraschiv! Îi mulţumesc lui Neşovici, care l-a format pe
Ciorîţă! Mulţumesc sponsorilor, ziariştilor, publicului. Pe jucători eu
îi consider copiii mei. La final am plîns împreună. Ca o familie. Ca
nişte copii…” (antrenorul principal Ioan Gerhardt, „Graiul
Maramureşului, 1998)
„Felicitări
sportivilor, conducerii administrative şi tehnice, spectatorilor. Îl
felicit pe dl Puiu Pană, veşnic tînăr. Mută polul handbalului masculin
în oraşul dvs.” (Valentin Samungi, secretar general FRH, „Graiul
Maramureşului”, 19 aprilie 1999)
„Este
pentru a doua oară cînd Minaur participă la o astfel de festivitate
pentru cea mai mare distincţie. Vreau să mulţumesc minunaţilor băieţi
ai Minaurului. Vreau să mulţumesc minunaţilor spectatori, cei mai
minunaţi din România. Minaur înseamnă Baia Mare, înseamnă Maramureş!”
(Lascăr Pană, preşedintele clubului, „Graiul Maramureşului”, 19 aprilie
1999)
„Jucătorii
au făcut turul de onoare al sălii. Au desfăcut şampanii şi s-au stropit
cu ele (…) ca la capătul curselor automobilistice de Formula 1. Apoi un
fel de marş al victoriei şi o patinare peste suprafeţe de joc cum numai
la Campionatele Mondiale de fotbal am mai văzut. Din tribună (zona
galeriei) – ninsori de confetti, spirale, ghirlande, role – sugerînd o
atmosferă de vis. Un vis care a durat un sfert de secol. (…) Vis
împlinit anul trecut şi acum. Şi poate va mai fi. Aromă de Minaur în
„corola de minuni a lumii”. O corolă numită Minaur. Echipă de legendă.”
(Ion P Pop, „Graiul Maramureşului”, 19 aprilie 1999)
|
Clubul 
