Minaur Baia Mare

Newsflash

Echipa de juniori IV a Academiei de Handbal Minaur Baia Mare - campioana nationala

Dupa ce echipa de juniori III a Academiei de Handbal Minaur au reusit sa castige titlul de campioni nationali, iar juniorii V au castigat medalia de bronz, astazi, 12 iunie, a fost randul juniorilor IV sa mai aduca o medalie in vistieria clubului. Spre bucuria tuturor, micii minauristi au reusit sa cucereasca medalia de aur, invingand in finala U Transilvania Cluj, cu scorul de 19-14 si devenind astfel campionii Romaniei.
Legenda merge mai departe, si-au spus astazi, 12 iunie, spectatorii care au asistat la victoria juniorilor IV de la Academia de Handbal Minaur in finala jucata in compania echipei U Transilvania Cluj. Daruire maxima, dorinta de victorie si o risipa de energie atat din partea jucatorilor, cat si a antrenorilor care au fost pe toata durata partidei precum niste lei in cusca, aceasta a fost pe scurt reteta care a adus inca o medalie de aur la handbal in Baia Mare. In spatele acestui succes sta, insa, si mai multa munca, inceputa in urma cu un an si incununata astazi intr-un mod atat de frumos.

„A fost un turneu foarte foarte greu, in care fiecare meci a fost ca si o finala. Am sperat tot timpul ca vom castiga, am crezut in noi si iata ca am castigat. Dupa un an de munca foarte grea, cu o echipa facuta din mers, am reusit sa luam medalia de aur la nivelul nostru. Noi ne-am indeplinit primul obiectiv atunci cand ne-am calificat la turneul semifinal, dupa care am avut ca obiectiv calificarea la turneul final. Calificandu-ne la turneul final, bineinteles ca am sperat si la o medalie”, a spus Alexandru Cristea, antrenorul baimarenilor.

„Putem sa spunem ca viitorul suna foarte bine pentru Minaur pentru ca am reusit foarte multe in acest an si chiar ne-am depasit obiectivul. Intr-adevar, legenda merge mai departe… Sper sa mergem mai departe in acest ritm”, a declarat Danut Bizau, presedintele Academiei de Handbal Minaur.

Performanta a fost sarbatorita asa cum se cuvine: cu o hora a victoriei, cu refrenul „Campionii, campionii” si cu sampanie, care de data aceasta a fost pe masura castigatorilor, adica de copii.

„A fost un campionat greu, am muncit tot anul pentru el. Am asteptat meciul cu U Cluj demult, ca sa ne luam revansa. Acum suntem foarte fericiti pentru performanta noastra”, a spus Laurentiu Kiss, capitanul echipei de juniori IV.

emm.ro

Poveste de dragoste cu Minaur

sâmbãtã, 11 martie 2006

Această capricioasă poveste de dragoste a început cu tare mult timp în urmă. Cînd unii eram puştani de-o şchioapă şi ştiam că handbalul înseamnă…ceva agitaţie în jurul unei mingi. Cînd unii erau cu nişte ani mai tineri, mai frumoşi, mai plini de idealuri şi Minaur însemna o tulburătoare pepinieră de eroism, care ne recompensa neputinţa de a fi noi înşine mari sportivi. Care ne satisfăcea nevoia acută de idoli. Crescuţi sau maturizaţi în ritmul duminical al întîlnirilor cu Minaur, ne-am contaminat definitiv de handbal. Ni s-au inoculat globule Minaur prin sînge şi ne-am trezit – undeva pe traseul acesta temporal – prinşi în mrejele unei iubiri mai neortodoxe, mai nu-ştiu-cum. Am devenit astfel o parte a zbuciumatului destin handbalistic al Minaurului, victoriile şi înfrîngerile echipei marcîndu-ne în mod direct şi acut propriul destin. O poveste de dragoste complexă, capricioasă, consumată cînd din fotoliul relaxant al victoriei, cînd din scaunul incomod al înfrîngerii. Cînd trăită sub semnul sentimentului unic de a fi cel mai bun, cînd sub cel al lacrimilor scrîşnind a neputinţă.

Minaur e iubire de demult, la focul constant al căreia ne-am călit. Am învăţat că victoriile nu sînt niciodată sigure, niciodată facile, niciodată de la sine înţelese. Am învăţat că înfrîngerile nu sînt niciodată capăt de lume, nu sînt lupte definitiv pierdute, nu sînt trenuri fără întoarcere şi – mai ales – nu sînt întotdeauna meritate. Am înţeles că poţi fi cel mai bun cu eleganţă şi sportivitate, cu farmec şi nonşalanţă, chiar şi atunci cînd privirile care ţi se oferă nu sînt din cele mai suave şi drumul nu ţi-e - nici pe departe – netezit. Am învăţat şi că poţi fi înfrînt şi să-ţi menţii demnitatea.

Minaur ne-a învăţat savoarea victoriei, dar şi dezamăgirea cruntă a victoriei ratate. Ca un iubit nehotărît, Minaur ne-a dezmierdat şi ne-a rănit. Ne-a abandonat în tristeţe şi nostalgii, dar a revenit. Ne-a invitat la seninătatea victoriilor superbe, dar şi la blazarea înfrîngerilor nepoftite. Ne-a învăţat acordurile sentimentale ale triumfului, dar şi suspinele bătăliilor pierdute. Ne-a ridicat pe culmile extazului şi ne-a trîntit, mai apoi, în durere. Ca un iubit plin de carismă, Minaur ne-a fermecat. Sîntem captivi în această poveste de iubire, plină de pasiune, de speranţe, de dorinţe. Şi Minaur ştie să ne facă să ne îndrăgostim de el în fiecare an. Fără drept de apel.

Ramona Ioana Pop