Minaur Baia Mare

Această capricioasă poveste de dragoste a început cu tare mult timp în urmă. Cînd unii eram puştani de-o şchioapă şi ştiam că handbalul înseamnă…ceva agitaţie în jurul unei mingi. Cînd unii erau cu nişte ani mai tineri, mai frumoşi, mai plini de idealuri şi Minaur însemna o tulburătoare pepinieră de eroism, care ne recompensa neputinţa de a fi noi înşine mari sportivi. Care ne satisfăcea nevoia acută de idoli. Crescuţi sau maturizaţi în ritmul duminical al întîlnirilor cu Minaur, ne-am contaminat definitiv de handbal. Ni s-au inoculat globule Minaur prin sînge şi ne-am trezit – undeva pe traseul acesta temporal – prinşi în mrejele unei iubiri mai neortodoxe, mai nu-ştiu-cum. Am devenit astfel o parte a zbuciumatului destin handbalistic al Minaurului, victoriile şi înfrîngerile echipei marcîndu-ne în mod direct şi acut propriul destin. O poveste de dragoste complexă, capricioasă, consumată cînd din fotoliul relaxant al victoriei, cînd din scaunul incomod al înfrîngerii. Cînd trăită sub semnul sentimentului unic de a fi cel mai bun, cînd sub cel al lacrimilor scrîşnind a neputinţă.

Minaur e iubire de demult, la focul constant al căreia ne-am călit. Am învăţat că victoriile nu sînt niciodată sigure, niciodată facile, niciodată de la sine înţelese. Am învăţat că înfrîngerile nu sînt niciodată capăt de lume, nu sînt lupte definitiv pierdute, nu sînt trenuri fără întoarcere şi – mai ales – nu sînt întotdeauna meritate. Am înţeles că poţi fi cel mai bun cu eleganţă şi sportivitate, cu farmec şi nonşalanţă, chiar şi atunci cînd privirile care ţi se oferă nu sînt din cele mai suave şi drumul nu ţi-e - nici pe departe – netezit. Am învăţat şi că poţi fi înfrînt şi să-ţi menţii demnitatea.

Minaur ne-a învăţat savoarea victoriei, dar şi dezamăgirea cruntă a victoriei ratate. Ca un iubit nehotărît, Minaur ne-a dezmierdat şi ne-a rănit. Ne-a abandonat în tristeţe şi nostalgii, dar a revenit. Ne-a invitat la seninătatea victoriilor superbe, dar şi la blazarea înfrîngerilor nepoftite. Ne-a învăţat acordurile sentimentale ale triumfului, dar şi suspinele bătăliilor pierdute. Ne-a ridicat pe culmile extazului şi ne-a trîntit, mai apoi, în durere. Ca un iubit plin de carismă, Minaur ne-a fermecat. Sîntem captivi în această poveste de iubire, plină de pasiune, de speranţe, de dorinţe. Şi Minaur ştie să ne facă să ne îndrăgostim de el în fiecare an. Fără drept de apel.

Ramona Ioana Pop

Alte stiri:

1. Un alt început