 Minaur a făcut spectacol în faţa unor Panduri lipsiţi de orice energie Meci vital pentru ambele adversare de ieri. Minauriştii nu îşi puteau permite niciun pas greşit acasă, pentru că fiecare punct pierdut putea fi sinonim cu alunecarea spre zona retrogradării. Lignitul, echipă aflată deja în postura de a se lupta să iasă din zona neagră de clasament, avea nevoie acută de puncte. Deşi au venit la Baia Mare cu ambiţii de a obţine puncte, situaţia din teren a demonstrat că nici în cele mai utopice planuri Tg. Jiu nu ar fi putut smulge Minaurului vreun punct. Elevii lui Toacsen au părut ca o ceată de puşti dezorientaţi, pentru care disperarea după puncte s-a tradus în teren printr-o disperare care i-a împiedicat să mai joace handbal. Cu Toacsen în poartă fiind doar o palidă umbră a celui care a fost cîndva, oaspeţii Minaurului n-au pus absolut niciun fel de problemă unui Minaur flămînd de spectacol.
 Deşi puţini au fost băimărenii veniţi la sală, aceştia au putut degusta faze interesante. Sabou a înscris numai cu artificii generatoare de vii aplauze, Vizhbovskyy a funcţionat ca o „maşinărie” bine unsă, Surducan, revenit după o accidentare, şi-a pus şi el semnătura pe cîteva finalizări – bombă. Eroii meciului au fost, însă, portarul Irimuş, care i-acamexasperat pe adversari (a parat mingi inclusiv cu faţa), iar Pesic a „scris” faze de manualpe semicercurile oltenilor.
O victorie lejeră şi frumoasă, în faţa unei echipe în cădere liberă, indiferent de declaraţiile oficialilor din Tg. Jiu. Într-o sală sporturilor aproape de congelare (la masa presei, cel puţin, bate o briză care ar putea fi romantică dacă nu ar fi rece precum o lamă de cuţit…), cu o primă repriză în care tabela de marcaj a făcut figuri (neartistice), Minaur şi-a adjudecat cele două puncte puse la bătaie şi a demonstrat celor din Tg. Jiu că de la a dori să baţi la  Baia Mare pînă la a putea reuşi e o cale pe care Pandurii nu au nicio şansă să o străbată prea curînd… Ramona-Ioana POP |
