Victorie! Cu forcepsul, dar victorie!

Dupa egalul de la Bacau, jocul de acasa cu Romvag Caracal trebuia sa fie un galop de sanatate din partea minauristilor. Iar inceputul de joc parea sa justifice aceasta asteptare. Minaur se distanteaza usor, la 5-2 dupa cateva reusite spectaculoase ale lui Bondar si Pesic. Jocul insa se gripeaza, iar oaspetii reintra in joc, reusind sa egaleze la 6 si chiar sa preia conducerea. Minauristii sunt de nerecunoscut, abunda in greseli si pauza consemneaza un rezultat ireal: 11-13. Repriza a doua incepe acolo unde se incheiase prima, cu cei din Caracal la conducere, profitand de erorile si, pe alocuri, de ghinionul nostru. Spectatorii sunt uluiti, jucatorii par sa nu isi revina. E minutul 47 si scorul se duce la 17-21 in urma unui contraatac al oaspetilor. Avramescu cere time-out iar Minaur incepe o cursa de recuperare, purtati pe brate de un public fantastic, ce a gasit resurse sa isi sustina favoritii cu celebrul strigat de lupta MI-NA-UR. Si asta, in ciuda faptului ca echipa noastra parea de nerecunoscut, indreptandu-ne spre un rezultat nefavorabil. Vreme de 5 minute, inscriem gol dupa gol, iar publicul aplauda frenetic. Treziti din pumni, minauristii trag cu dintii de fiecare minge. Egalam la 21 si la 23, preluand conducerea in minutul 56. In minutul 58, scorul este 28-26, dar ramanem in doar 4 jucatori, dupa elimarile lui Surducan si Pesic. Cei din Caracal fac aparare om la om pe tot terenul si reusesc sa mai inscrie o data. Ultimele secunde ne gasesc pe marginea scaunelor si sirena se aude izbavitor in Polivalenta.

In concluzie, un joc slab al minauristilor, un joc in care am subestimat crunt adversarul si asta a facut ca glontul sa ne treaca pe la ureche. Necesara revenire cu picioarele pe pamant dupa egalul de la Bacau nu s-a produs, si a trebuit sa suferim pana la final. Cel mai important este, in cele din urma, faptul ca s-au obtinut cele doua puncte, dar o relaxare si o lipsa de a lua jocul in serios ne va costa grav in cazul unor vizitatori cu mai multa stiinta a handbalului decat cei din Caracal. O echipa de altfel fara multe posibilitati de exprimare, dar harnica si bataioasa si care a crezut in sansa ei. De data asta, sansa ne-a suras noua, sa speram ca acest dus rece va fi inteles perfect de jucatori si antrenori deopotriva.

Urmeaza 10 zile de pauza competitionala, dupa care Minaur face deplasarea la Resita. Va fi greu, dar totul e posibil cand crezi, vrei si lupti pana in ultima secunda.